Că ne place să recunoaștem sau nu, adevărul este că tehnologia a devenit o parte inerentă a vieții noastre. Mai ales acum, în aceste momente incerte, soluțiile digitale modelează activ modul în care lucrăm, învățăm și interacționăm reciproc zilnic, de la mic la mare.

Odată cu pandemia #COVID19, viața s-a schimbat brusc aproape peste noapte și abilitățile de care avem nevoie pentru a face față acestei noi realități s-au schimbat și ele. Mișcarea restricționată, lucrul de acasă, pentru cei care au posibilitatea aceasta, distanțarea socială‍ și școala la domiciliu sunt mai nou, noua realitate pentru noi toți. Tehnologia garantează o normalitate, doar într-o anumită măsură, în aceste perioade anormale, iar abilitățile digitale sunt cheia accesării acesteia.

Ce înseamnă asta pentru sectoarele TIC și educație?

Cred că putem învăța multe din perturbarea #coronavirus. Și putem întoarce situația asta în avantajul nostru.

În afară de competențele specifice legate de locul de muncă, abilitățile de alfabetizare, cifrată și digitală sunt esențiale, cu așa-numitele abilități „soft” precum comunicarea, munca în echipă, rezistența etc., fiind recent promovate de angajatori ca fiind la fel de importante ca și abilitățile tehnice.

Trebuie să reînvățăm să ne comportăm în public, la birou, păstrând o distanțare fizică socială unii față de alții. Salutul dintre bărbați acum este schimbat, sau chiar dezmembrat. La birou, salutul de dimineață este acum un schimb de mail-uri sau doar priviri schimbate. Întâlnirea săptămânală de planificare este o conferință video – cu siguranță un mod bun de a-i scoate pe lucrătorii de acasă din pijamale! Deciziile și planificările serioase, cărora au fost întotdeauna alocate timp înconjurător, față în față, au loc acum în ședințele online – și am putea spune, cu mult succes! Ca să nu mai spunem de pauzele de cafea de la birou, care s-au transformat în pauze de respiro în confortul caselor noastre. Sau în pauze mai solitare, și probabil mai scurte, pentru cei care încă merg la birou.

Chiar și așa, vedem că acum, accentul se îndreaptă către abilități care fac față noutății, pentru a izola supraviețuirea, pentru a motiva oamenii și pentru a gestiona timpul. Sectorul educației este un bun exemplu al modului în care este abordată această nouă realitate în Europa la momentul actual. Educația s- a mutat în mediul online. Pentru România, acest lucru nu a venit ușor, ci mai degrabă au fost procese întregi prin care elevii, împreună cu părinții dar si profesorii au fost nevoiți să treacă, și să se adapteze.

Clasele, așa cum le știau elevii, au devenit disponibile în fața unei camere web, prin intermediul platformelor online de socializare în grup ca și Skype, Google Hangouts, Microsoft Teams, Houseparty, Zoom și altele.

Deși demult știam că în această direcție se îndreaptă lucrurile, și evoluează știința și tehnologia, astăzi, tehnologia a devenit garantul unei alte normalități în aceste perioade de distanțare socială, iar abilitățile digitale sunt acum cheile accesării acesteia.

Gândiți-vă la bunicii care au avut tablete în brațe în ultimele săptămâni, cu motivația proaspăt urgentă să își dea seama cum să facă un apel video cu nepoții lor. Mulți dintre aceștia, din fericire, au avut o pregătire introductivă de către întreprinderile sociale, parteneri în proiecte ca și Seniors@Digiworld, care cu siguranță au făcut tranziția mai ușoară.

Strategiile creative precum cea implementată de Fondul de subvenții pentru SEE și Norvegia pentru angajarea tinerilor în proiectul Women4IT, a finanțat și are o contribuție importantă la abilitățile necesare pentru pregătirea tinerelor până în 30 de ani pentru locuri de muncă digitale. Profilurile de locuri de muncă solicitate identificate de consorțiul pentru proiect pentru femei tinere includ Dezvoltator Web, Tester, Administrator de Proiect și Reprezentant Suport Clienți, și bineînțeles, toate posturile care pot fi îndeplinite de la distanță. Datorită concentrării clare a femeilor tinere și a nevoilor angajatorilor din comunitățile lor, precum și a Programelor de pregătire individualizate pentru femeile participante, acesta este o exemplu excelentă abordare progresivă și agilă a dezvoltării abilităților digitale care devin tot mai versatile și rezistente în timp.

În ciuda greutăților și disponibilizărilor profund nefericite ale personalului, în multe cazuri din România, din Europa și din întreaga lume, multe persoane lucrează totuși de acasă și se bazează foarte mult pe metode solide de a comunica și colabora cu colegii.

Chiar și așa, nu a fost, și încă nu este, ușor și complet de înlocuit. Interacțiunea umană rămâne încă extrem de importantă în felul în care oamenii colaborează și implementează munca de zi cu zi, oricare ar fi ea. Transformarea digitală, în general, are lacune pe ici pe colo și niciun sector nu o poate încă înlocui pe deplin cu cooperarea într-un spațiu fizic între colegi. Sectorul educației vede necesitatea dezvoltării mai multor competențe pentru profesori și studenți și, în actuala criză, abilitățile digitale sunt în mod clar fundamentul care stă la baza acestor noi practici în școli, în sectorul sănătății și în locurile de muncă de peste tot din lume. În acest moment, avem dedicarea și angajamentul cetățenilor, cadrelor didactice, profesioniștilor din domeniul sănătății, proprietarilor de afaceri, lucrătorilor și studenților, pentru a ne îndruma. În diferite circumstanțe în viitor, în care creșterea economică sau inovația sunt factorii determinanți, va trebui să avem o populație complet alfabetizată digital, pentru care învățarea rapidă datorită COVID-19 și practicile de muncă învățate acum, se vor îmbina în rutine zilnice mai ușor și mai eficient.

Odată ce criza va scădea, organizațiile vor trebui să examineze mai în serios dacă lucrul de acasă oferă o soluție pentru viitor, iar persoanele vor decide dacă sunt construite pentru a lucra de acasă sau nu. Pentru a obține echilibrul corect, vor fi necesare inițiative de formare și dezvoltare la scară largă.

Pandemia este, de asemenea, o oportunitate de a ne reaminti de abilitățile necesare în această lume imprevizibilă, cum ar fi luarea de decizii în cunoștință de cauză, rezolvarea de probleme creative și poate mai ales, adaptabilitatea.