Ne-am gândit să aducem în atenția voastră un exemplu numai bun de urmat, în special în lumina proiectului Women4IT. Este vorba despre Anca Iordăchescu, o tînără ambițioasă, curajoasă și creativă, de profesie Analist care acum conduce o echipă de analiști în cadrul companiei Sustainalytics, și la suflet, blogger-iță. Anca scrie despre chestiuni mondene, diverse, care îi fac ei cu ochiul sau care consideră că merită împărtășite cu cititorii ei. Am stat de vorbă cu ea de la A la Z despre viziunea ei asupra TIC, digital si tehnic. Lectură plăcută. ?

A. Care este profesia ta în momentul de față la Sustainalytics? De unde ai început și unde ai ajuns și în cât timp?

Profesia mea este de analist în domeniul investițiilor responsabile, și momentan conduc o echipă dedicată cercetării în sectorul energetic, de la energie convențională (petrol, gaze naturale, cărbune) la cea regenerabilă (solară, eoliană etc.). Am început la jumătatea anului 2015 printr-un internship, apoi m-am îndrăgostit de lumea nou descoperită și am rămas. Am evoluat în decursul a patru ani de la analist junior la lider de echipă.

B. Cum te face să te simți asta?

Foarte responsabilă de bunăstarea oamenilor pe care îi am sub aripă, și mereu grijulie la impactul pe care research-ul nostru îl are asupra clienților. Nu pot să zic că e o poziție lipsită de presiune, dar îmi place mult ceea ce fac, și atunci o fac cu plăcere.

C. Pe lângă job, știu că mai scrii și la un blog de ceva timp. Povestește-ne puțin despre asta.

Oh, da! Am început să am blog încă din liceu, pentru că îmi plăcea mult să scriu și voiam un loc unde să-mi împărtășesc trăirile. Apoi… mi-am dorit să le las și libere în lume, așa că am devenit tot mai ”publică” din anonimatul în care stăteam și am explorat și alte topicuri decât cele de tip jurnal, liceene și puerile. A durat mult timp până să ajung să am platforma mea și o identitate stabilă (aproape 10 ani…), dar am reușit. Mai e mult de muncă, dar sunt mândră de ce am realizat până acum.

D. Cum împaci blogging-ul cu jobul sau invers?

De obicei scriu în timpul liber, ori în weekend, ori după serviciu sau chiar dimineața înainte să mă apuc de lucru, și când reușesc să programez un articol în avans, mă simt chiar ca o eroină. Totuși, când arde focul la job, blogul are de suferit, din păcate, dar asta este. Am multe notițe scrise pe telefon despre tot felul de idei și cioturi de articole începute,  neterminate…și uneori parcă aș vrea un asistent digital căruia să-i dictez articolele și ele să apară pe blog, eu doar recitindu-le înainte de publicare. Până atunci, mă descurc cum pot, uneori le împac, alteori nu. Dar jobul e prioritar.

E. Ce skilluri ai spune că ți-ai dezvoltat de când le faci pe amândouă? Dar separat?

Din fericire, simt că cele două se completează și se ajută reciproc, dar aș spune că în principiu mi s-au dezvoltat foarte mult gândirea critică și limbajul scris folosit. Așa, pe blog, când scriu ceva cu tentă ”științifică”, încerc să fiu cât mai factuală, să nu influențez opinii, să aduc ambele perspective. Și la job… încerc să fiu la fel de jovială sau creativă cum sunt uneori pe blog. 🙂

Separat, ce e diferit la job față de blog este în mod clar leadership-ul. Lucrând cu oamenii, lucrând într-o echipă, desi am mai mult de învățat, cred că mă dezvolt personal foarte mult fiind pusă în diverse situații de colaborare și crescând nevoia de a gândi și pentru alții. Pe blog, mă gândesc la alții, dar altfel: “Îi este util unui cititor articolul meu? Îl face să se simtă cumva, îi transmite ceva nou, sau măcar poate empatiza?” Simt, totuși, aceeași datorie morală pentru audiența de blog ca și pentru colegii mei: să fiu autentică.

F. Care este părerea ta personală despre fetele/ femeile din domeniul IT? Crezi că sunt prea puține, sau încep să se miște lucrurile?

Eu văd femeile în domeniul IT exact ca pe bărbații din domeniul IT: oameni care sunt pasionați de programare sau de lumea digital în general. Unii sunt mai creativi, alții mai disciplinați, tehnici, dar diferențele o dau competențele sau experiența, nu sexul. Cât despre dacă sunt prea puține…dacă mă uit în jur, la colegele din IT, la prietene care lucrează în firme de profil, aș zice că nu sunt prea puține. Prea puține, sunt, poate, în roluri mai mari de conducere, dar îndrăznesc să spun că lucrurile încep să se miște. Totuși, mereu e loc de mai bine. ”Nu sunt puține” nu înseamnă neapărat că ”sunt suficiente”.

G. De ce crezi că unele fete/femei nu aleg o carieră/job în IT, sau domenii conexe cu IT?

Cred că principalul motiv e acela că nu sunt neapărat încurajate să facă asta sau nu au modele de la care să învețe. Unele femei se orientează mai bine când sunt și alte femei în ”gașcă”, fie ea tehnică sau nu. Poate că li se spune că ”e prea greu” și să ”aleagă ceva mai ușor”, sau că ”nu e locul unei femei acolo, să facă ceva mai feminin”. Nu toți oamenii se ambiționează din îndârjirea de a demonstra că ”nu-i așa cum zice lumea”. Trebuie curaj, nu e greu, e un sector chiar foarte dinamic și este clar de viitor. În același timp, am zis-o și cu altă ocazie, cât timp femeile aleg liber ce domeniu vor să urmeze, fără a fi constrânse sau descurajate de anumite industrii, nu văd o problemă în faptul că nu toate aleg un job în IT. Dar întrebarea e dacă chiar așa stă treaba… dacă ele pot și se simt destul de încrezătoare, în ziua de azi, să facă această alegere.

H. Ce sfaturi le-ai da celor care își doresc un job în IT, dar nu îndrăznesc să aplice, să își facă un profil sau o formare?

Un pic de experiență, din punctul meu de vedere, nu strică, și când zic experiență mă refer mai degrabă la ”am avut tangență cu partea asta sau cealaltă” din domeniu, în funcție de interese. Sunt o grămadă de cursuri online gratuite, sunt școli, academii, programe asemănătoare acestuia, Women4IT, pe care le poate accesa oricine își dorește să urmeze o cale în IT. Sau poți să-ți faci chiar blog și să înveți care-i treaba cu WordPress-ul. În timpurile noastre sunt multe opțiuni pe piață, nu trebuie neapărat să ai 20 de ani și peste 25 de ani de experiență în sensul tradițional al cuvântului, ci să fii curios.

Când eram mică, îmi desfăceam calculatorul pe piese, de curiozitate, și eram tare mândră că reușeam să le potrivesc la loc. Tatăl meu era programator, așa că mi-a transmis indirect pasiunea asta, și am urmat și un liceu de matematică-informatică. Dacă lucrurile ar fi mers în continuare bine, aș fi fost astăzi,probabil  cel mai bun software developer, dar m-am simțit tare descurajată de profesoara mea de informatică (din cauza gândirii ei limitate în comparație cu ce cod scriam) și nu am tras suficient de mult de mine să mă îmbărbătez și să nu mă las. Așa că da, orice experiență, de la reparat calculatoare în timpul liber, la făcut site-uri pentru ONG-uri sau voluntariat la programe de învățare precum Coder Dojo, de exemplu, poate fi un început bun. Totul e să vrei și să te dedici, și mai ales… să nu te lași.

I. Ce faci în timpul tău liber, în afară de întreținerea blogului?

Călătoresc când pot, gătesc, citesc, mă uit la seriale, alerg, mă joc boardgames cu prietenii, și fac antrenamente sportive cu un instructor și alți oameni sedentari, dar care vor să se mențină activi. 🙂

J. Câte ore pe zi petreci folosindu-te de digital, de tehnologie, de IT?

Destul de mult – poate mai mult decât aș vrea sau aș avea nevoie, uneori. Aș zice că petrec maxim jumătate din zi adâncindu-mi „amprenta digitală”, de la cele minim 8 h de serviciu, la timpul petrecut pe telefon și pe laptop. Undeva între 10-12 h.

K. Ai o gașcă de prieteni/prietene care îți împărtășesc pasiunea pentru digital?

Da, am tot felul de prieteni care lucrează în joburi conexe, iar iubitul meu e gamer pasionat, îți dai seama, așa mai aflu și eu una-alta și încerc să mă mențin la curent cu ce se mai întâmplă. Îmi place să îi am alături, simt că îmi completează perspectivele uneori.

L. Și ce faceți împreună dacă ar fi să vorbim despre digital, tehnic?

În afară de povestit despre acest domeniu sau împărtășit sfaturi despre telefoane, gadget-uri, calculatoare, jocuri, nu avem o activitate specifică anume.

M. Dacă ai rămâne pe o insulă pustie care sunt cele 5 lucruri pe care le-ai lua cu tine?

O să răspund așa cum îmi vine pe loc: niște semnalizatoare cu fum, o suliță, o cutie de chibrituri, o pătură și ceva de scris.

N. Știu că iubești să citești, așa că te întreb: cărți sau kindle? De ce?

Uite, oricât de ancorată aș fi în tehnologie / digital / IT, e ceva la care nu fac rabat: cititul în format clasic. Iubesc cărțile fizice (dacă se poate ca hârtia să fie reciclată și din surse certificate și mai bine), și am o bibliotecă micuță cu niște frumuseți atât în interior și în exterior. Cred că așa m-am obișnuit și e un obicei pentru care nu simt nevoia să îl schimb. Nu neg utilitatea unui kindle, dar prefer de 10000 de ori să citesc o carte în format fizic. Mă simt, poate poetic spus, mai aproape de ea. Îmi place să o răsfoiesc, să îndoi paginile (da, sunt acel gen de “monstru”) și să o împrumut mai departe la nevoie, sau să o donez, dacă i-a venit vremea. Nimic nu m-a putut face să citesc o carte în alt mod decât așa.

O. Cum simți că ți-a schimbat viața interacțiunea cu tehnologia, digitalul?

Cred că m-a făcut mult mai conștientă de diverse ”bule”, m-a făcut mai informată cu privire la locuri, oameni, proiecte în care să mă implic, diverse oportunități. Mă ajută să mențin legătura cu prietenii și cu ai mei, și, desigur, mi-a dat o platformă unde pot să scriu ce vreau eu. Chiar cred că m-a îmbogățit. Vine cu un cost, uneori, acela al presiunii sau al neîncrederii unor postări, să zicem, dar… ce în viață e gratis și nu vine fără consecințe?

P. Când ai învățat să folosești un computer?

Când eram foarte mică, cred că aveam vreo 7 sau 8 ani, țin minte că mama mă învăța să joc Tetris pe ditamai hardughia de Pentium 4, dacă nu unul mai vechi.

Q. Unde simți că mai ai de învățat și cât de accesibil ți se pare accesul la know-how-ul asta în ziua de azi?

Cred că peste tot mai am de învățat, și că învățarea nu se încheie, de fapt, niciodată. Uneori înveți și uiți, reiei procesul, în funcție de ce e util la acel moment. Accesul mi se pare ușor, disciplina și prioritizarea sunt mai dificile, din punctul meu de vedere. Poate că accesul nu e atât de ușor în mediul rural, unde degeaba ai un smart-phone, dacă nu știi ce să faci cu el. E o combinație de acces și educație înspre ce să accesezi și ce să faci cu acea informație.

R. Care este ultima conferință la care ai participat și de ce?

Am participat la o conferință despre Leadership și managementul schimbării, pentru a mă ajuta atât personal, cât și profesional. Găsesc că e util să te mai scoți din zona de confort și să înveți lucruri noi, sau să reiei concepte, trăiri, să faci altfel conexiunile. Ceva rostit acolo m-a pus pe gânduri, și îl zic în engleză, că așa a fost rostit: ”What can you do in order not to age over change?” În contextul digital, e foarte potrivită această întrebare. Îmi e teamă uneori să nu fiu depășită de tehnologie, recunosc. Dar încerc din ce în ce mai mult să mă împrietenesc cu ea, și să nu o văd ca pe un dușman. Prefer să-mi fie aliată.

S. Ce planuri de viitor ai și cât la sută din ele implică skilluri digitale?

Planuri pe termen foarte lung nu sunt foarte bine definite momentan, dar vreau să continui pe nișa aceasta atât a sustenabilității, cât și a scrisului pe blog/Social Media. Cu siguranță, însă, nu mă văd în următorii 10 ani (cel puțin) fără să fac ceva în afara unor competențe digitale.

T. Ai vreo sugestie pentru îmbunătățirea formării/ trainuirea fetelor/femeilor în sfera tehnică/digitală?

Ca de obicei, cel mai important e să începi cât mai de la sursă, prin educație. E important ca elevii, fete sau băieți deopotrivă, să fie expuși la digitalizare încă din școală – iar școlile să fie dotate cu calculatoare, și ei să învețe bazele încă din școală. Mi se pare că pornești mult mai ușor la drum când ai niscaiva habar ”cu ce se mănâncă” și școala te ajută pe partea aceasta.

Apoi, cred că orice formare sau orice training în domeniu trebuie să se axeze mult și pe lucruri practice, implementarea teoriei, pentru a face joburile de genul acesta atractive, fără a fi percepute că e ceva ”greu și inaccesibil, și mai bine nu-mi bat capul”.

U. Ce crezi că le motivează pe fete și femei să folosească tehnologia, digitalul?

Curiozitatea cred că e un factor motivant extrem de puternic. De la a învăța pur și simplu ”cum se face”, la a se inspira de la alții, căutând exemple, modele, comunicând în grupuri. Foamea de informații sau de noutate ne face să fim prezente peste tot, să nu rămânem în urmă.

V. Care joburi crezi că le-ar face mai bine o femeie decât un bărbat? Dar invers?

Pentru orice exemplu de job pe care o femeie îl face mai bine decât un bărbat, există un exemplu de bărbat care face acel job mai bine. Și invers. Nu cred că este nimic universal, din punct de vedere profesional, pe care să-l facă mai bine femeile decât bărbații, sau viceversa. Nu încerc să dau un răspuns ”corect politic”, dar chiar nu mă gândesc la acest aspect. Sunt înconjurată de o grămadă de bărbați și femei în diverse joburi și poziții, și faptul că unii sunt mai competenți la ceva decât alții e datorită pasiunii, cunoștințelor, curiozității, și nu datorită sexului. Poate ar trebui să nu mai facem astfel de comparații – nu știu dacă ne ajută cu ceva. Și mereu, mereu intervine contextul. Mulți tind să spună că cei mai vestiți și deci buni bucătari din lume sunt bărbați, cu restaurante Michelin și toate cele, dar probabil că aceiași oameni nu au mâncat mâncare la bunica acasă, o bunică mai puțin cunoscută, probabil, decât acei faimoși chefi, sau aceiași oameni sigur nu au văzut episoade din Street Food, un serial culinar foarte fain de pe Netflix, unde sunt arătate multe femei asiatice în vârstă, cu cele mai căutate bucate. Întotdeauna sunt muuuuulte perspective de care nu suntem conștienți, așa că… de ce să dai un verdict final, care e mereu incorect?

W. De ce ai acceptat să faci interviul ăsta pentru Women4IT?

Mi s-a părut o șansă faină să împărtășesc din puținul pe care îl știu, în speranța că poate exemplul meu va ajuta pe cineva, cândva. Mulțumesc că te-ai gândit la mine!

X. Crezi că băieții/bărbații sunt mai ușor expuși la piața muncii în IT decât fetele/femeile? De ce?

Terminând un liceu de informatică acum 9 ani, îmi e greu să răspund unitar la o astfel de întrebare – am fost la fel de expusă ca și colegii mei. E posibil ca lucrurile să se fi schimbat, și poate că trăiesc într-o bulă, dar din lupa mea, lumea se vede așa: oportunitățile de carieră sunt peste tot, de la târguri, LinkedIn, site-uri de recrutare, proiecte din Facultate…. promovare pe Social Media există pentru toate acestea. Suntem la fel de expuși la ce vrem să fim expuși, asta dacă nu trăim sub o piatră – dar vreau să cred că femeile sunt prezente ca public țintă în orice ”ad targetat” pentru piața muncii din IT, la fel ca bărbații.

Y. Cum crezi că ar trebui să arate un job ideal pentru a satisface nevoile femeilor tinere?

Un job ideal pentru femei ar trebui să fie liber de judecată și de priviri în decolteu, să fie plin de apreciere a competențelor, de reintegrare ușoară după concediul de maternitate, și mai ales, un job în care să nu se transpună rușine în a vorbi despre probleme personale sau emoționale (traume de pierderi de copii, zile grele de menstruație etc.). La finalul zilei, noi suntem responsabili în a ne lua oportunitățile, dar trebuie să avem încrederea și sprijinul că putem face asta. Acest mediu de suport și colaborare trebuie să existe, din nou, indiferent de sex, dar dacă m-ai întrebat de femeile tinere, mai ales pentru ele. Prin aceste lucruri vorbesc mult de partea socială, dar evident, și partea profesională joacă un rol: să fie un job bine plătit (pe măsura experienței și competențelor, fără a fi discriminatoriu dpdv al genului), cu provocări, flexibil, cât mai puțin stres, cu respect între colegi și profesionalism, fără răutate… Ca orice job pe care ni l-am dori fiecare.

Z. Care ai spune că sunt atributele-cheie (abilități tehnice, atitudini etc.) necesare pentru o carieră de succes pentru o femeie tânără pe piața muncii din România?

Determinare, empatie și comunicare. O femeie determinată, care știe ce își dorește, nu se va lăsa demotivată de eventuale obstacole sau greutăți din a obține obiectivul propus. Totuși, personal, cred că orice succes trebuie să vină cu o doză de empatie față de cei din jur (lipsă de aroganță, bunătate, sprijin pentru ceilalți), în principiu față de oamenii cu care lucrează, și o comunicare adecvată. Fermă când e cazul, să fie o voce atunci când e nevoie de a adresa o nedreptate sau un front comun, și clară pentru a spune lucrurilor pe nume, fără eschivări.

 Pentru încheiere, transmite un gând stimulator și inspirațional pentru echipa Women4IT. ?

Uitați-vă bine la femeile din jurul vostru și încercați să vedeți cât de mișto sunt ele, de fapt. După ce ați gândit asta, spuneți-o. O vorbă frumoasă nu strică niciodată. 🙂 Și nu uitați de misiunea voastră frumoasă, succes în a o îndeplini! Multumesc ?

Mulțumim frumos și pentru gând, pentru timpul acordat și pentru ideile împărtășite cu noi.

Pe (i)Anca o puteți găsi și aici.

Iar mai multe detalii despre proiectul Women4IT găsiți aici.